vineri, 28 decembrie 2007

CONSUMUL EXCESIV DE ALCOOL SI CARNE DE PORC...

numai asa imi pot explica topul satmarenilor 2007 din iz de azi. sau sa fie pupincurism (sau curling) clasic si nerusinat?

duminică, 16 decembrie 2007

Vitamina politicienilor...

Acum, in plina iarna, cind porcariile (a se citi produse din carne de porc) ocupa marea parte a mesei romanilor, mi se pare normal ca politicienii sa ne recomande vitamine. Una in mod special: vitamine CE. Adica? adica in loc sa ne spuna sa gindim, ne spun CE sa gindim, in loc sa ne spuna sa votam, ne spun CE sa votam, si exemplele pot continua. Stiu ca de la Brucan zicere sintem "stupid people", dar parca nu ne pica bine sa ne bagati chiar pe toti in aceeasi oala.
As risca o iarna fara vitamine. O viata chiar... Voi?

joi, 13 decembrie 2007

Rebeliunea virtuala...

Am citit recent cartea lui Howard Rheingold: gasti inteligente. Ce mi-a ramas in minte este faptul ca tehnologia actuala iti ofera posibilitatea de a comunica, inteligent, cu mase de oameni pe care nici nu-i cunosti. Daca scopul urmarit de mine ar fi educarea (a nu se citi manipularea) tinerilor, aceasta oportunitate devine o mina de aur. Stim cu totii ca tinerii mai ales sint familiarizati cu internetul, cu telefoanele mobile, messengerul si sms-ul fiind la ora actuala indispensabile oricarui adolescent. De ce sa gindim invechit, afise, grafitti sau alte forme inapoiate de comunicare (datorita multitudinii de oferte la ora actuala presa scrisa sau audiovizuala influenteaza un numar prea mic de persoane si mesajul ajunge diluat la marea masa) cind putem intra direct in casa celui vizat? Nu trebuie asteptat ca tinerii sa intre in vre-un forum plicticos in care poate fi descurajat rapid de un ahtiat dupa victorii facile si efemere, ci sa transmitem mesajul (unul obiectiv si partizan pentru o cauza generala si nu de grup) in mod direct.
Concret: propun ca fiecare in parte sa-si creeze o baza de date cu ID-uri de messenger din satmar, si sa incepem rebeliunea. Cu riscul de a fi catalogati de unii drept spammeri (daca nu ar fi si ceva deranjant n-ar mai fi rebeliune:)) putem transmite un mesaj comun, si sa imprimam tinerilor o baza sanatoasa de rationare... mesajul sa fie discutat aici si transmis abia atunci cind se ajunge la o varianta valabila pentru toti.
PS: ca om politic trebuie sa ai curaj sa transmiti un mesaj de genul "Cetateni ginditi", existind riscul ca unii sa gindeasca altfel. Dar parca ti-e mai usor sa accepti asa ceva decit sa vezi pe cineva inclinind spre o doctrina pentru un kilogram de zahar sau, mai rau, pentru un pahar de palinca...

marți, 11 decembrie 2007

Votul: drept sau obligatie?

Daca tot vorbeam pe un blog "prieten si vecin" despre primarie, prezenta la vot si strategii, va propun o discutie legata de votul in sine. Daca stai sa il privesti din punctul de vedere al cetateanului, acesta ar trebui sa fie un drept universal, care sa asigure egalitatea intre cetateni. Din punct de vedere al societatii, ar trebui sa reprezinte o obligatie (morala deocamdata, desi in unele tari votul este obligatoriu) de a participa la bunul mers al acesteia.
Ce ne facem insa cu situatia creata in Romania?
Am sa divaghez un pic si am sa ma refer la teoria rombului si a triunghiului legata de starea materiala a membrilor societatii. Dupa cum stiti, intr-o societate sanatoasa, structura acesteia (din punct de vedere al situatiei materiale a membrilor acesteia) poate fi descrisa printr-un romb: la virful de sus cei mai bogati, la cel de jos cei mai saraci, iar la mijloc, cine altcineva decit clasa de mijloc. Deci sanatatea (ca functionalitate) societatii provine din masa larga a clasei de mijloc. Intr-o societate ca a noastra, rombul devine triunghi foarte ascutit la virf, cu foarte putini foarte bogati la virf si foarte multi saraci jos.
Acum ca am pus baza teoriei mele, am sa-mi continui ideea: paradoxal, in baza lehamitei insuflata clasei de mijloc, in Romania si la fel in judetul nostru, soarta societatii este hotarita de extremele triunghiului: clasa bogata, cu interesele de rigoare si clasa de jos manipulata de prima: nu trebuie sa va spun de oameni scosi la vot prin metode gen zahar, ulei, pungi, galeti etc. Cei putini din clasa de mijloc, constienti de importanta votului se pierd in marea masa a extremitatilor triunghiului.
Ce ar fi de facut?
1. Eu personal as opta pentru interzicerea votului cel putin pentru cei care beneficiaza de ajutor social: de ce sa-mi hotarasca soarta cineva care nu este in stare sa isi gestioneze propria viata? de ce sa-mi hotarasca soarta cineva care poate fi manipulat cu o punga de nimicuri?
2. Obligativitatea votului: daca tot a iesit din casa, sigur nu-si anuleaza votul.
3. O ultima propunere (lista ramine deschisa) este constientizarea clasei de mijloc ca trebuie sa se implice. Aici ar fi necesara implicarea societatii civile. Ce face, exemplul este aleatoriu, LADO in Satu Mare? Oare DREPTUL la vot nu poate fi aparat si prin constientizarea importantei exprimarii lui? La ce bun un drept, daca nu-l folosesti? Ce metoda as aplica? Singura care tine in Romania si functioneaza ca Emetiralul pentru greata: mistocareala. I-as felicita pe cei care n-au iesit la vot pentru "palma" data politicienilor (palma la rahat de fapt), as scoate in evidenta cine a cistigat de fapt in urma neprezentarii lor si i-as pune sa analizeze cu rabdare si responsabilitate oferta politica. De ce? Pentru ca daca asteptam la nesfirsit "alternativa" care nu va avea niciodata loc intre cei consacrati, vom ramine acolo unde sintem acum: in RAHAT.

miercuri, 5 decembrie 2007

bloc sau casa?

au inceput sa fie tot mai dese "consultarile" pe teme de urbanism la Satu Mare... Doamne cit interes... din partea viitorului fost primar mai ales. Cum se da el de ceasul mortii ca se construiesc blocuri in centru (parca Budapesta sau Viena au regim de maxim P+1 in buricul tirgului) si ca intimitatea satmarenilor are de suferit... cita grija, cit interes... sau simte ca piata imobiliara se apropie de saturatie si doreste sa blocheze alte proiecte in detrimentul "elvetienilor" care tocmai au investit peste un mil. de euro intr-un teren pentru vreo 300 de case? Nu ca "antreprenorii" verticali ar fi mai buni decit cei orizontali (stim cu totii cam ce smecheri construies prin SM), dar chiar asa pe fata domnu' inca primar?
PS: simt ca blogul meu devine un fel de "gura tirgului". o fi de bine, o fi de rau? eu zic ca pina la o noua idee existentiala, merge...
PS2: am prins din zbor o idee cu o parcare etajata in spatele magazinului Somesul, idee respinsa pe motiv ca nu s-ar vede sinagoga... sa ma scuzati, dar nici acum nu prea se vede... sau inca nu v-ati inteles la comisioane
PS3: iepurele intra in padure pina la jumatatea ei. De aici incolo iese... luati aminte domnule "viitor fost primar"

luni, 3 decembrie 2007

Avem un oras, cum procedam? (sa-l schimbam)

Ma uit in jur, si ma apuca groaza: strazi "demne" de picturi grigoresciene (se mai intimpla sa vezi si carul cu boi prin oras), poduri blocate de la 15 la 19, functionari intepati si stresati, fitosi cu masini de zeci sau sute de mii de euro si neuroni zero, cafenele "acvariu" pentru aceeasi fitosi ca sa te poate privi sfidatori si cu un aer de superioritate si atunci cind nu sint in masini, gunoaie revarsate pe linga pubele, ciini vagabonzi (parerea mea: adusi periodic din alte localitati, fara ca politia comunitara (maidaneza) sa se sesizeze si sa ia masuri), o balta, patinoar, sau ce-o fi in buricul tirgului (cam pe unde s-o fi pierdut diferenta dintre valoarea de adjudecare si cea de subantrepriza? cam 20 mld lei vechi). As continua dar mi-e lehamite. Oare de ce? Sint eu prea critic? Stiu prea multe dedesubturi? Sau chiar avem un oras de rahat?

miercuri, 28 noiembrie 2007

Cine sau ce?

de ce prefer anonimatul?
va asigur ca nu din frica... nu mi-e frica sa raspund pentru afirmatiile mele, nu mi-e teama ca as avea ceva de pierdut, nu mi-e si nici nu mi-a fost teama sa le spun tuturor in fata tot ce gindesc, ci pur si simplu mi-e teama de o meteahna a poporului roman: conteaza mai mult cine esti decit ce spui... mai exact, am observat faptul ca se prefera atacul la persona in detrimentul argumentelor. normal ca este mai usor sa scoti in evidenta "petele" interlocutorului, pete care vor exista mereu si vor fi la indemina, decit sa aduci contraargumente intr-o discutie principiala. e mai usor sa cauti "dovezi" ale subiectivitatii interlocutorului (ca si cum partizanatul in favoarea unei idei ar fi o crima) decit sa te chinui sa aduci ceva nou.
nu sint perfect, asa ca prefer sa le dau ideilor mele sansa de a fi privite asa cum sint spuse: sincer si fara nici o retinere sau interes ascuns. stiu ca pentru mine anonimatul reprezinta un avantaj, dar va rog sa considerati ca profit de acest avantaj doar atunci cind contraargumentul meu se va baza pe ideea "uite cine vorbeste"...

de ce blog?

sa raspund la intrebarea "de ce mi-am facut blog?"... pentru ca e mai greu construiesti decit sa darimi, pentru ca e mai greu sa sustii o idee decit sa le faci praf pe ale altora, pentru ca nu mi-e frica de greu... in plus, ar fi fost absurd ca, odata intrat aici, sa nu incerc si eu... mi-e teama ca nu vor fi multi cei ce vor citi, dar m-as bucura ca ideile scrise aici sa fie "furate" si dusemai departe. nu tin la "drepturi" de autor...

Pay it forward...

Intotdeauna m-a consumat intrebarea: binele se poate propaga dupa acelasi mecanism, si cu aceeasi viteza, ca si raul? filmul al carui nume da titlul primului meu mesaj de blogger (rog criticii sa fie intelegatori, cu mine, ca filmul e beton) a facut ca aceasta intrebare sa urce in top peste intrebari de genul: de ce purtau pilotii Kamikaze casca?
Cit de greu le-ar fi românilor, sa renunte, macar pentru o zi la intrebarea: mie ce-mi iese din asta?
Cit de greu le-ar fi românilor sa se uite in jur, si sa se puna pentru citeva momente in pielea celorlalti?
Nu am un raspuns, dar sint convins ca le-ar fi mult mai bine dupa. Sa nu ma intelegeti gresit, nu sint nici pocait, nici nu sint adeptul teledonurilor sau campaniilor de stringere de fonduri, dar sint de parere ca societatea romaneasca ar fi mult mai buna daca in loc de "ce-mi iese daca fac bine", am intreba:"ce ma costa sa fac bine"? Am observat ca putinul unuia, inseamna averea altuia. Ca un gest mic, poate influenta decisiv soarta celui de linga tine.
Ma opresc aici, pentru ca am senzatia ca nu sint coerent... Poate dezvoltati voi ideea. Bineinteles daca vi se pare interesanta.