Pay it forward...

Intotdeauna m-a consumat intrebarea: binele se poate propaga dupa acelasi mecanism, si cu aceeasi viteza, ca si raul? filmul al carui nume da titlul primului meu mesaj de blogger (rog criticii sa fie intelegatori, cu mine, ca filmul e beton) a facut ca aceasta intrebare sa urce in top peste intrebari de genul: de ce purtau pilotii Kamikaze casca?
Cit de greu le-ar fi românilor, sa renunte, macar pentru o zi la intrebarea: mie ce-mi iese din asta?
Cit de greu le-ar fi românilor sa se uite in jur, si sa se puna pentru citeva momente in pielea celorlalti?
Nu am un raspuns, dar sint convins ca le-ar fi mult mai bine dupa. Sa nu ma intelegeti gresit, nu sint nici pocait, nici nu sint adeptul teledonurilor sau campaniilor de stringere de fonduri, dar sint de parere ca societatea romaneasca ar fi mult mai buna daca in loc de "ce-mi iese daca fac bine", am intreba:"ce ma costa sa fac bine"? Am observat ca putinul unuia, inseamna averea altuia. Ca un gest mic, poate influenta decisiv soarta celui de linga tine.
Ma opresc aici, pentru ca am senzatia ca nu sint coerent... Poate dezvoltati voi ideea. Bineinteles daca vi se pare interesanta.